Viata-i doar un drum spre moarte...

Lacrimi curg usor pe sicriu

In ziua aceea nu-mi mai doream sa mai fiu vie

Il vad incet incet cum coboara

Si nu as vrea sa vad asta a doua oara…

8-9.06.2007

De departe cele mai grele zile din viata mea… plansete ca niciodata… A plecat din viata mea. Pentru totdeauna. Nu o sa-l mai vad niciodata. Doar in vis, sau in poze… Si imi amintesc de el cu lacrimi in ochi. Era cel mai bun. Era perfect. Era tatal perfect. Il iubeam enorm, si stiu ca nu pot masura in cuvinte dragostea pe care mi-o purta el mie. Si acum imi pare rau ca nu am profitat mai mult de ultimele sale clipe de viata, pentru ca amandoi eram constienti ca ne vom mai vedea doar in Ceruri, dar nici unul nu voia sa accepte. Un singur lucru ma macina de atunci. Nu l-am lasat sa-mi vorbeasca, sa-mi spuna ca ma iubeste, sa-mi spuna ‘fetita’ pentru ultima oara… Mi-e atat de dor de el, as face orice acum, dar nici in vis nu-mi mai apare. Ma gandesc la el, lui i-a fost mai bine asa, a scapat de suferinta, dar noua…pe noi ne-a lasat singure sa-i ducem dorul ani de-a randul si sa facem ceea ce fac eu acum ori de cate ori ne apare chipul lui in minte. Sa plangem. Asta e tot ce ne-a mai ramas, singuru mod de a ne exterioriza. Dar el, el nu vreau sa stie ca plang. Vreau sa stie ca il iubesc si ca pentru mine va ramane mereu cel mai bun tata si ca va fi mereu intiparit in sufletul meu si nu-l voi uita niciodata. TE-AM IUBIT, TE IUBESC, SI TE VOI IUBI PENTRU TOTDEAUNA !