"Haiducul Coroi este o enigmatică și legendară figură a unor timpuri supuse unui război care a tulburat liniștea și ospitaliatatea plaiurilor moldave.
>Era fiu de țăran și muncea cu ziua pe pământul boierului local. S-a căsătorit cu frumoasa Hareta. Jandarmului comunal îi fugeau ochii și lui după ea, așa că într-o zi se luă de ea, profitând că Coroi era plecat la ogor. Când s-a întors, a aflat, s-a dus la post și le-a dat câte 2 săptămâni de spitalizare la toți jandarmii. A fost arestat și condamnat. În închisoare a intrat în legătură cu diverse personaje certate cu orânduirea. La întoarcerea lui s-a oprit în codrul Gurandei să-și întâlnească prieteni din ocnă.
S-a întors apoi acasă, unde Hareta i-a povestit toate mizeriile suferite de ea din partea jandarmilor, în tot acest timp. Coroi s-a ascuns vreo câteva zile, apoi într-o noapte a intrat din nou în postul de jandarmi, i-a bătut bine, i-a legat și le-a luat toate armele și muniția. A fugit apoi în codru, la vechile lui cunoștințe. În scurt timp a devenit căpetenia lor, interzicându-le să jefuiasca oamenii săraci la drumul mare.
În scurt timp devin cea mai temuta bandă din România. Jafuri făcute inteligent, fără să se tragă nici un foc de armă, diversiuni făcute forțelor de ordine și inducerea lor în eroare erau punctele forte ale acestor haiduci. Țintele preferate erau boierii, notarii, avocații și negustorii evrei. Era foarte căutat de autorități și iubit de cei săraci. Au fost cazuri când a dat bani direct văduvelor, copiilor orfani și țăranilor fără pământ. Aceștia au venit apoi ca martori la procesul lui, care a avut loc la Bacău, între anii 1935-1936.
Oamenii acestor locuri îl pomenesc mereu spunând: Dacă ar fi fost Coroi...." (wikipedia)
"Gheorghe Coroi, banditul la drumul mare din judetele Botosani si Iasi, este un personaj demn de filmele hollywoodiene. Maestru al deghizarii si de o inteligenta iesita din comun, haidul botosanean a fost in acelasi timp cosmarul jandarmilor, dar si un adevarat erou popular." (adevarul.ro)
"Nu există moldovean chiar şi astăzi care să nu fi auzit de haiducul Coroi. A fost venerat de ţărani, temut de boieri, urât de jandarmi şi iubit de femei. În jurul acestui personaj s-au ţesut numeroase legende." (adevarul.ro)
"Coroi nu era bandit, era haiduc in toata puterea cuvantului. Ii apara pe cei amarati. Era un om tare bun.", declara Ghita Munteanu, un batran care l-a cunoscut pe Coroi, pentru adevarul.ro.
!!!
Gheorghe Coroi a fost ultimul haiduc din Romania interbelica. A devenit haiduc din cauza unei femei si tot din cauza unei femei a fost prins si arestat, ani mai tarziu. Din marturii reiese ca era un om bun. Lua de la cei bogati si le dadea saracilor, ajuta pe oricine avea nevoie. Oamenii il iubeau si il ajutau, la randul lor. Il ascundeau de jandarmi.
A condus cea mai temuta banda din Romania Mare si procesul lui a fost "cel mai mare proces din Moldova", cumuland "douasprezece dosare, fiecare de cate 500 de pagini, in total deci 6.000 de pagini, aproape 50 de acuzati", 500 de martori, 200 de parti civile, 40 de avocati", dupa spusele unui gazetar cu statut de "trimis special" la maretul proces. In timpul judecatii, nimeni nu mai vorbea de criza, de razboiul iminent, "toata lumea vorbeste de Coroiu" (Mircea Mincu, 18 noimebrie 1936).
In zona Moldovei a fost o adevarata legenda, au existat obiceiuri inspirate din viata lui. Se pare ca tinerii mergeau "cu banda lui Coroi" in perioada sarbatorilor de iarna. Eu nu am auzit niciodata de el, pana ieri. Mi-a povestit mama cate ceva despre el. S-a indragostit de o femeie care lucra pentru un boier. Am cautat peste tot despre ea, dar nu am gasit nimic. Nu a fost foarte importanta pentru el. Nu atat de importanta incat istoria sa o consemneze, in orice caz. S-a iubit cu femeia asta si i-a facut un copil. N-a luat-o de nevasta, nu stiu mai nimic despre relatia lor. Dar stiu, in schimb, destul de multe despre copilul lor. A fost o fata. O fata care, atunci cand a devenit femeie, a avut si ea copii. Si unul dintre ei a fost tatal meu.
Haiducul Coroi a fost strabunicul meu. Nu am stiut nimic pana ieri, nu am auzit de el pana ieri. Nu am de la cine sa aflu mai multe acum, cred ca am aflat un pic prea tarziu. In afara de ce gasesc pe net, nu stiu nimic.
Auzeam oamenii spunand mereu ca e important sa stii de unde te tragi. Am crezut ca e suficient sa-mi cunosc bunicii, n-am intrebat niciodata mai mult. Stiu ca am avut un strabunic care a luptat in Al Doilea Razboi Mondial si a fost prizonier la rusi. Stiu ca am avut un strabunic care se trage din Ucraina. Mai mult de atat nu m-a interesat. Probabil ca daca nu si-ar fi amintit mama de haiducul Coroi in timp ce asculta "Andrii Popa" nu as fi stiut niciodata. Si totusi, haiducul Coroi a fost strabunicul meu...
Te-ai simtit vreodata atat de singur incat singuratatea sa iasa din tine si sa te stranga de gat, sa nu te mai lase sa gandesti limpede, sa nu te mai lase sa gandesti... deloc?
Asa-i ca nu te-ai simtit singur pentru ca nu era nimeni in jurul tau, ci te-ai simtit singur pentru ca iti lipsea cineva anume? Ai avut vreodata in viara ta vreun om in care sa crezi trup si suflet, pe care sa-l numesti cu adevarat prieten?
Daca nu ai avut, prietene, esti un om fericit. Poate ai pierdut iubiti multi ori iubite, dar e in regula, ai trecut peste, asa-i? E atat de usor sa gasesti pe cineva care sa vrea sa doarma in acelasi pat cu tine si atat de greu sa gasesti pe cineva care sa doarma pe canapeaua ta din sufragerie...
Sa nu-ti para ciudat ca te numesc fericit. Pana la un anumit moment al vietii tale, e in regula sa treci prin despartiri. Te maturizezi, te ajuta sa devii om. E in regula sa cauti. E in regula sa-ti cauti partener de viata, e in regula sa-ti cauti prieteni. Dar atunci cand gasesti si stii ca ai gasit, atunci cand esti convins ca prietenul tau chiar iti e prieten, atunci cand stii ca ai face orice e omeneste posibil sa fii langa el, cand stii ca ai lasa pe oricine pe lumea asta, indiferent cat de tare te-ar durea, daca asta i-ar face lui bine, ei bine, atunci nu mai cauti. Ai gasit si esti implinit, nu mai ai nevoie de altcineva. Atunci ai gasit un tovaras.
Ti-ai dat seama de asta cand ai plecat si el a ramas la tine acasa sa bea cu maica-ta si, cand te-ai intors, el plangea speriat de gandul ca poate, la un moment dat, nu va mai putea sa aiba grija de tine. Ti-ai dat seama de asta de fiecare data cand iti trimitea sms-uri sa vada daca ai mancat, cand iti cumpara pastile, cand te ducea acasa ori de cate ori se innopta cat timp voi stateati de vorba la nu stiu ce terasa. Ti-ai dat seama de asta cand te certa ca iesi in oras desi erai bolnava, cand venea cu tine, rupt de oboseala, in nu stiu ce club pe care il uraste ca sa te vezi tu cu nu stiu ce tip pe care il uraste si ii era teama sa te lase singura si venea si statea la masa cu prietenele tale, te lasa sa iti faci pandaliile si apoi te ducea acasa. Ti-ai dat seama de asta cand iesea din casa imediat ce se trezea numai sa vina la tine la liceu, in pauza, sa va beti cafeaua impreuna. Ti-ai dat seama de asta cand i-ai spus ca iti place sapca lui si a aparut dupa doua ore la tine la liceu cu o sapca identica, dar pentru tine. Ti-ai dat seama de asta cand a venit la tine cu toata gasca doar sa te salute pentru ca erau prin zona si l-ai gasit in bucatarie spaland vasele impreuna cu iubitul tau de care, pana atunci, nu voia nici sa auda. Ti-ai dat seama de asta cand te-a scos viitorul tau iubit in oras cu gasca si el, ingrijorat, si-a adunat baietii si a venit in acelasi bar, s-a asezat la alta masa si a asteptat sa termini ca sa te duca acasa. Ti-ai dat seama de asta la fiecare sarbatoare pe care a petrecut-o cu tine si cu familia ta. Ti-ai dat seama de asta cand a inceput sa te strige "sormea" si aproape a uitat cum te cheama, cand a inceput sa-i spuna mamei tale "mama". Ti-ai dat seama de asta de fiecare data cand te-a imbratisat, cand te-a ascultat, cand ti-a povestit ce il doare, cand ti-a cerut sfaturi.
Dar nu ti-ai dat seama ca il pierzi. Erai indragostita si nu aveai fluturi in stomac, ci in cap. Nu ti-ai dat seama ca ai inceput sa il refuzi mai de fiecare data cand te chema in oras, nu ti-ai dat seama ca il obligai sa stea cu tine si cu iubitul tau, nu numai cu tine. Nu ti-ai dat seama ca nu ati mai stat doar voi doi de mult... de prea mult timp.
Si, cand in sfarsit ti-ai dat seama, a fost prea tarziu. El s-a indepartat, si-a facut o alta viata... unde tu nu aveai loc. Ai incetat sa mai fii sora lui, a revenit la a-ti spune pe nume ca sa ajungi, intr-un final, sa fii doar colega de banca a noii lui iubite.
Doare, asa-i? Te izolezi, nu mai vrei sa ai prieteni niciodata, nu mai vrei sa cunosti oameni noi... Ti-e frica de oricine, nu mai vrei sa vezi pe nimeni, nu mai vrei sa vorbesti cu nimeni pentru ca, in sinea ta, stii ca nimeni niciodata nu o sa mai insemne pentru tine ce a insemnat el. Incepi sa te invinovatesti, vrei sa indrepti lucrurile si nu stii cum, te simti neputincioasa, nu mai stii cum sa ajungi la el... Te intrebi ce s-ar intampla daca v-ati intalni din greseala pe strada. Oare s-ar opri sa vorbeasca cu tine sau ar trece mai departa, prefacandu-se ca nu te-a vazut?
Ti-e dor de el, nu-i asa? Si te macina gandul ca nu stii daca lui ii e dor de tine, nu stii daca ii mai pasa macar. Asa ca plangi, te descarci si o iei de la capat. Ati ajuns doi straini. Bun venit in lumea mea :)
