Ieri mi-a fost pusa tipica intrebare “ce este iubirea” si, desi iubesc, n-am putut raspunde pe moment, insa m-a macinat si am cautat raspunsul care sa caracterizeze cel mai bine amalgamul de sentimente care se zbat in mine.
Aud peste tot cupluri facandu-si declaratii de dragoste dupa o saptamana de relatie, ca peste inca una sa se desprta. Sincer, cred ca aceste persoane isi bat joc de iubire si de tot ce inseamna ea.
Iubirea are multe defiitii, insa doar un amestec al lor se poate apropia de adevar. In primul rand, inseamna iertare datorita paradoxuui ce o caracterizeaza. Cand iubesti, suferinta provocata de cel de langa tine si toate durerea nu distrug iubirea, ci din contra, o intaresc pentru ca doar atunci cand esti pus in fata faptului impllinit realizezi ca esti capabi sa ierti insutit fata de cat credeai. De asemenea, iubirea tine si de abilitatea de a te bucura de orice lucru marunt si de a suferi si a face o tragedie din orice. Tocmai lucrurile astea, aparent insegnifiante, tin focul iubirii nestins. Iubirea nu inseamna gesture mari, ci lucruri mici in care pui suflet.
Desigur, este vorba si despre deschidere, comunicare, incredere and so on, dar despre toate astea intr-o telenovela urmatoare.
