A trecut atâta timp și tu ești in același stadiu. Chiar sunt dezamagita, sa știi. N-ai reușit să-ți faci ordine in gânduri, tot nu știi ce vrei. Continui sa susții sus și tare ca tu nu ai o relație, când, de fapt, nici măcar tu nu te mai crezi.
De ce stai? Te-ai atașat sau poate doar te-ai obișnuit, nici tu nu știi. Habar n-ai ce simți, nu ai o explicație pentru nimic. Aștepți sa îți pice un răspuns din luna, sa se întâmple o minune ca sa iei o decizie sau ce? Tot spui ca nu vrei o relație, ca e complicat și tu vrei sa ai libertate. Și atunci, de ce l-ai lăsat sa își lase lucruri la tine? De ce in suportul tău din baie e o periuța de dinți in plus? De ce ai vrut sa se întâlnească cu singurul om din lumea asta care caută bărbatul perfect pentru tine și despre care stii ca nu îl va accepta?
Vezi tu, poate ca tu încă te mai crezi, dar din afara se vede totul al naibii de clar. Ai o relație și îți e teama sa accepți asta. Îți e teama pentru ca, in momentul in care vei spune asta cu voce tare, va trebui sa te confrunți cu toate lucrurile care nu îți plac și pe care acum le accepți doar pentru ca "nu aveți o relație".
De exemplu, ești convinsă ca te minte. Nu ai nicio dovada, dar crezi asta pentru ca te-a mințit o data și încrederea ta acum e sub nivelul marii. Și te enervează și te consumi și nu înțelegi de ce face asta, dar nu ai curaj sa il intrebi pentru ca, nu-i așa?, nu aveți o relație și nu e treaba ta. Poate sa te minta cât vrea, ce treaba ai tu? Nu-ți pasa, doar nu e iubitul tău. De asta nu vrei sa recunoști, pentru ca scuza asta e buna pentru orice.
Și mai esti convinsă și ca lui nu-i plac o mulțime de chestii la tine. Nu ți le spune, dar vezi și simți. Dar, din nou, voi nu aveți o relație și nu ai voie sa îți pese. Tu ești cine ești și nu o sa te schimbi pentru un om care, teoretic, nu înseamnă nimic pentru tine.
Dar, draga mea, nu poți sa amâni la nesfârșit. La un moment dat va trebui sa iei o decizie. La un moment va trebui sa stați fata in fata și sa puneți lucrurile la punct. Sau poate ca nu, poate ca trebuie doar sa pleci înainte sa fie prea târziu. Fără explicații, fără scene, fără mesaje kilometrice. Brusc, dar liniștit, așa cum ai și intrat in viața lui. Și poate ca acel "moment dat" e acum.
