Astăzi am fost cu câinele in parc. Pentru aceia dintre voi care nu știu, am un ciobănesc german de doi ani. Pentru aceia dintre voi care știu, nu mai are rost sa spun ca e cel mai blând și mai alintat câine din lume. A fost la dresaj 4 luni, timp in care, pe lângă comenzile de baza, a învățat sa facă paza. Mergem la locurile de joaca pentru căței cel puțin săptămânal de mai bine de un an. Uneori mergem doar noi doua, alteori ni se alătura prieteni. Unora le e frica de câini, dar nu și de câinele meu. Rona e câine lup și câinii lupi exista pe lume ca sa apere - oi, oameni, obiecte, tot ce considera ei, sau stăpânii lor, ca trebuie aparat.
Înainte sa hotărăsc sa îmi iau câine am căutat mult. Am citit despre fiecare rasa, am încercat sa înțeleg cu ce o sa mă confrunt, cum trebuie sa mă descurc in diferite situații. După ce am luat-o pe Rona, am continuat sa caut. De fiecare data când făcea ceva ce mi se părea anormal, căutam motivul. Fie ca citeam pe internet, fie ca vorbeam cu alți stăpâni sau cu dresorul ei, nicio acțiune nu a trecut neanalizata. Știu de ce face tot ce face, ce încearcă sa transmită, cum reacționează in diferite situații. Am învățat sa gestionez situațiile delicate.
Astăzi am fost cu câinele in parc. Cu câinele și cu câțiva prieteni. Unul dintre ei, așa cum spuneam ca se întâmpla uneori, nu se împăca prea bine cu alți câini. Așa ca ne-am așezat într-un loc mai ferit, încât sa poată câinii sa se joace liniștiti. In parc rămăseseră doar doi căței, in afara de Rona. Rona obosise și stătea cu noi. Toate bune și frumoase pana când unul dintre cei doi câini a hotărât sa vina la noi. Și a venit aproape. Prea aproape. Așa ca Rona a făcut ceea ce era normal sa facă. A alungat câinele de lângă noi ca sa ne apere. Așa cum va spuneam, am învățat in timp sa gestionez situațiile astea. Știu ca atunci când câinele meu e deasupra, e responsabilitatea mea sa ii despart, așa cum știu ca, atunci când câinele meu e jos, nu pot decât sa aștept. Ei, și acum, câinele meu era deasupra. Așa ca am întins mâna și am ridicat-o de pe celălalt câine. Problema rezolvată. Da' de unde! Vine stăpâna câinelui, alergând și urlând, se bagă sa își ia câinele, da peste mine și, evident, o scap pe Rona care se sperie și fuge iar după câinele ăla. Îl prinde, iar ea deasupra, iar mă duc sa o iau. Dar de data asta n-am mai ajuns eu prima. Sare femeie sa o ia pe Rona de pe câinele ei, Rona fuge și arunca cu ceva după ea.
Și acum problema mea. Dacă femeie reușea sa îmi prindă câinele și sa îl ia de pe câinele ei, câinele meu, normal, natural, instinctiv, ar fi atacat-o. Pentru ca e câine și pentru ca asta fac câinii. Eu n-am dadacit-o, am lăsat-o sa se apere singura, sa se descurce, nu m-am dus sa o iau dintr-o bătaie și sa o strâng in brațe. E câine. Câinii apăra oamenii, nu invers. Astea sunt regulile. Evident ca a urmat o cearta monstru. Argumentul femeii a fost ca i-a fost mușcat câinele acum doua zile. I-am zis ca eu acum doua zile nici măcar nu eram in oraș. A început sa tipe la mine ca ei nu ii pasa, ca e vina mea și sa nu mai vin in parc. A încercat sa îmi arate unde i-a mușcat Rona câinele, dar nu a reușit sa găsească nicio rana. A plecat tunând și fulgerand, amenințând in toate direcțiile.
Și acum, cearta s-a terminat, ea a plecat cu câinele ei, eu am plecat cu câinele meu. Dar povestea asta o sa se repete. Câinii se cearta și se împăca. Așa e de când lumea. Dar oamenii, pe de alta parte... oamenii nu ar trebui sa aibă câini fără sa știe cum sa se descurce cu ei. Nu te poți bagă între doi câini care se bat urlând, dând din mâini și din picioare și asteptandu-te sa se despartă. Câinii simt și dacă simt teama la stăpânul lor, o sa iasă cu atât mai urat. Nu poti pune mâna pe un câine pe care nu îl cunosti, despre care n-ai habar cum reacționează, in timp ce se bate cu alt câine. Pur și simplu nu poți. Nu așa funcționează lucrurile. Nu ai voie sa ai câine dacă nu stii nimic despre câini. Nu sunt experta, dar câinele meu nu a fost mușcat și nici nu a mușcat niciodată. Nu ai voie sa îți lași câinele liber dacă nu stii ce sa faci când se cearta doi câini. Și totuși, nimeni nu îți interzice. De asta se întâmpla atâtea nenorociri cu câini, din cauza tuturor oamenilor care cred ca animalele reactioneaza ca noi, care nu fac niciun efort sa le înțeleagă, care cred ca animalul lor e perfect și toate celelalte sunt defecte.
Astăzi am fost cu câinele in parc. Și mâine îmi e teama sa mă duc din nou. Nu îmi e teama de câinele meu. Nu îmi e teama de ceilalți câini. Îmi e teama de stăpâna unui câine care o sa tipe și o sa fuga și o sa vina după câinele meu. Nu îmi e teama pentru noi. Îmi e teama pentru ea. Și îmi e mila de câinele ei.
