Si tu? De ce ești trista acum? Ai avut exact ce ți-ai dorit. Nu-mi
spune ca nu te așteptai sa se termine, pentru ca nu o sa te cred. Stii bine ca lucrurile trebuie sa aibă o finalitate, e unul din lucrurile dupa care te ghidezi in viata. Toate lucrurile duc undeva. Si acolo unde a vrut el, tu n-ai acceptat sa ducă. Era normal sa se termine si o stii si tu prea bine.
Si acum, ca s-a terminat, ai timp berechet sa-ti analizezi viata. Ai mai facut o data asa si tot nu te-ai potolit. Ai mai avut lângă tine un om dispus sa se implice si l-ai speriat, apoi l-ai lăsat sa plece. Te legi mereu de ceilalți ca nu spun ce simt. Dar tu oare spui? De ce ii minți mereu, de ce te minți pe tine? Cum poti fi atat de naiva sa crezi ca nu te atașezi de un om cu care vorbești zi de zi? Iti umpli capul cu prostii, ca tu n-ai nevoie de dragoste, ca pe tine nu te ajuta cu nimic daca oamenii țin sau nu la tine. Cum poti sa spui asa ceva? Cum poti sa crezi asa ceva? Suntem oameni. Toți avem nevoie de dragoste.
Tu crezi ca ești puternica si ești smechera si n-ai nevoie de nimeni in viata ta, vrei doar sa ai cui să ii scrii si sa te țină cineva in brate ocazional. Si atunci, de ce iti e dor? Poti oricând sa găsești pe altcineva. Dar nu. Tu stai. De ce stai daca tot ce contează e sa fie cineva si nu contează cine e acel cineva?
Vezi ca te minți? Si totuși, nici măcar acum, in al 12-lea ceas, tu tot nu vrei o relație. Stii ca de asta ai nevoie, dar tot iti e frica. Si stai ca proasta si plângi si urli ca nu stii ce sa faci cu viata ta. E greu sa iei decizia asta. E greu sa alegi sa nu mai fii singura, asa-i? Eu te-am avertizat, dar cine sa ma asculte? Le-ai găsit la toți defecte, i-ai obligat să-ți greșească suficient de tare încât să-ți spui ca nu poti trece peste asta si nu poti sa te implici fata de un asemenea om. Ai fost atat de egoista in tot timpul asta, încât nici tie nu iti vine sa crezi. Ți-ai bătut joc de oameni, pentru ca pur si simplu nu poti renunța la jocul asta. Pur si simplu nu poti sa renunți la comoditatea pe care ți-o oferă singuratatea. Iti cauti atâtea scuze, inventezi argumente si le lustruiești pana începi sa crezi in ele.
Stii ce, ai căzut in capcana. Si ești căzută atat de adânc, încât nimeni nu te poate scoate de acolo. Ai crezut ca daca pentru tine e suficient atat cat dai, pentru toată lumea e. Dar, vezi tu, nu toată lumea e la fel de speriata ca tine. Ai crezut ca daca tu nu vei pleca, nici ei nu o vor face. Dar tu, daca erai in locul lor, ai fi stat? Si acum, ca știm amândouă răspunsul, te mai întreb o data. De ce iti e dor?
miercuri, 16 august 2017
marți, 15 august 2017
Singura. Fericita?
Te-am mințit aseară. De fapt, nu te-am mințit, doar ca nu ți-am spus tot. Nu ți-am spus ca in tot timpul asta in care tu pretinzi ca ești singura si fericita, exista cineva. Tot timpul o sa existe cineva, pentru ca oamenii pur si simplu nu-s făcuți sa fie singuri.
O sa existe cineva cu care o sa vorbești, cineva cu care iti vei pierde nopțile povestind, cineva care să fie primul om căruia vrei să ii spui cand ti se intampla ceva. O sa existe mereu cineva care sa se atașeze de tine, dar tu o sa fii prea speriata si nu o sa iti dai voie sa te implici emoțional prea mult. Sau, cel puțin, asta vei crede. Si o sa încerci sa profiți in continuare de singuratatea ta. Ii vei explica cum stau lucrurile, ii vei spune ca tu nu ești pregătită sa ai o relație adevarata si ca iti plac lucrurile exact asa cum sunt. Si el o sa accepte, sau poate nu. Vei vorbi si cu alți oameni, vei ieși cu alți oameni. Pana la urma, n-ai nicio obligație fata de nimeni si iti permiți. Dar seara, cand mergi acasă, te vei simți vinovata. Rațional, stii ca nu ai niciun motiv sa te simți asa, dar parca ceva te tine, te oprește. Încerci sa te convingi ca nu faci nimic greșit, dar tot simți nevoia sa ii spui ce ai facut. Si te abții, nu spui nimic, pana cand, intr-o dimineața, dupa ce răsare soarele si tu nu mai ești rațională, dai tot afara. Ii povestești tot si apoi regreți, pentru ca el nu are cum sa înțeleagă ce e in mintea ta si ce lupte se dau acolo in fiecare secunda.
Iti spui ca ai facut asta ca sa nu se atașeze, ca sa înțeleagă ca ce aveți voi nu e nimic serios, e doar o joaca de copii. Si pare ca lucrurile merg bine. El vrea mai mult, tu ii explici ca nu poti, el accepta si mergeți mai departe ca si cum nimic nu s-ar fi întâmplat.
Si totul pare roz. Pana cand, intr-o seara, el hotărăște ca locul lui nu e acolo. Si tu nu înțelegi ce se intampla. Ai luat totul for granted, te așteptai sa fie acolo oricând ai nevoie. Dar, vezi tu, asta înseamnă o relație si tu i-ai explicat in nenumărate rânduri ca nu asta e ceea ce iti dorești. Te enervezi, spui ca tu n-ai face niciodată asa ceva. Dar oare asa e?
Pana la urma, draga mea, tu ce iti dorești? Iti era frica sa nu se atașeze prea tare de tine si sa nu il doară. Acum, ca a plecat, oare nu te atașaseși si tu de el? Oare chiar iti lipsește doar pentru ca nu mai ai cui sa ii dai mesaje cand te trezești?
Trebuie sa iti faci ordine in gânduri. Nu mai poti continua asa. Nu mai poti sa iti bati joc de oameni. Nu mai ai voie sa te apropii de nimeni pana cand nu te hotărăști ce faci cu viata ta. Nu e corect fata de nimeni sa iti suporte tie toanele. Nu e corect sa te apropii de oameni, sa te porți ca si cum ai avea o relație, dar sa te ascunzi, sa te minți ca nu e nimic real. Nu mai ai voie sa le dai altceva de înțeles oamenilor de lângă tine. Nu mai ai voie sa ii lași sa se apropie si apoi sa ii obligi sa se îndepărteze. Nu e corect, nici fata de tine, nici fata de ei. Trebuie sa iei o decizie. Nu poti lasa teama ta de a o lua de la capăt, bucuria ta de a fi singura sa facă rău altor oameni. E suficient ca iti fac tie rău. Pentru ca acum, acum cand ești singura de-a binelea, in loc sa fii fericita, te gândești ca ai greșit si ca le-ai facut rău altora. Gândește-te, înainte de toate, ca ți-ai facut rău tie. Gandeste-te ca acum tie iti e rău, pentru ca oricât de leoaica ai fi, tot te-ai atasat si nici măcar nu ți-ai dat voie sa recunoști asta fata de tine.
Draga mea, încetează sa te mai minți. Încetează sa te mai protejezi, încetează sa iti mai faci rău. Make up your mind. Hotărăște-te ce vrei sa faci cu viata ta înainte sa o distrugi de tot. Pana atunci, eu voi fi aici sa te susțin.
O sa existe cineva cu care o sa vorbești, cineva cu care iti vei pierde nopțile povestind, cineva care să fie primul om căruia vrei să ii spui cand ti se intampla ceva. O sa existe mereu cineva care sa se atașeze de tine, dar tu o sa fii prea speriata si nu o sa iti dai voie sa te implici emoțional prea mult. Sau, cel puțin, asta vei crede. Si o sa încerci sa profiți in continuare de singuratatea ta. Ii vei explica cum stau lucrurile, ii vei spune ca tu nu ești pregătită sa ai o relație adevarata si ca iti plac lucrurile exact asa cum sunt. Si el o sa accepte, sau poate nu. Vei vorbi si cu alți oameni, vei ieși cu alți oameni. Pana la urma, n-ai nicio obligație fata de nimeni si iti permiți. Dar seara, cand mergi acasă, te vei simți vinovata. Rațional, stii ca nu ai niciun motiv sa te simți asa, dar parca ceva te tine, te oprește. Încerci sa te convingi ca nu faci nimic greșit, dar tot simți nevoia sa ii spui ce ai facut. Si te abții, nu spui nimic, pana cand, intr-o dimineața, dupa ce răsare soarele si tu nu mai ești rațională, dai tot afara. Ii povestești tot si apoi regreți, pentru ca el nu are cum sa înțeleagă ce e in mintea ta si ce lupte se dau acolo in fiecare secunda.
Iti spui ca ai facut asta ca sa nu se atașeze, ca sa înțeleagă ca ce aveți voi nu e nimic serios, e doar o joaca de copii. Si pare ca lucrurile merg bine. El vrea mai mult, tu ii explici ca nu poti, el accepta si mergeți mai departe ca si cum nimic nu s-ar fi întâmplat.
Si totul pare roz. Pana cand, intr-o seara, el hotărăște ca locul lui nu e acolo. Si tu nu înțelegi ce se intampla. Ai luat totul for granted, te așteptai sa fie acolo oricând ai nevoie. Dar, vezi tu, asta înseamnă o relație si tu i-ai explicat in nenumărate rânduri ca nu asta e ceea ce iti dorești. Te enervezi, spui ca tu n-ai face niciodată asa ceva. Dar oare asa e?
Pana la urma, draga mea, tu ce iti dorești? Iti era frica sa nu se atașeze prea tare de tine si sa nu il doară. Acum, ca a plecat, oare nu te atașaseși si tu de el? Oare chiar iti lipsește doar pentru ca nu mai ai cui sa ii dai mesaje cand te trezești?
Trebuie sa iti faci ordine in gânduri. Nu mai poti continua asa. Nu mai poti sa iti bati joc de oameni. Nu mai ai voie sa te apropii de nimeni pana cand nu te hotărăști ce faci cu viata ta. Nu e corect fata de nimeni sa iti suporte tie toanele. Nu e corect sa te apropii de oameni, sa te porți ca si cum ai avea o relație, dar sa te ascunzi, sa te minți ca nu e nimic real. Nu mai ai voie sa le dai altceva de înțeles oamenilor de lângă tine. Nu mai ai voie sa ii lași sa se apropie si apoi sa ii obligi sa se îndepărteze. Nu e corect, nici fata de tine, nici fata de ei. Trebuie sa iei o decizie. Nu poti lasa teama ta de a o lua de la capăt, bucuria ta de a fi singura sa facă rău altor oameni. E suficient ca iti fac tie rău. Pentru ca acum, acum cand ești singura de-a binelea, in loc sa fii fericita, te gândești ca ai greșit si ca le-ai facut rău altora. Gândește-te, înainte de toate, ca ți-ai facut rău tie. Gandeste-te ca acum tie iti e rău, pentru ca oricât de leoaica ai fi, tot te-ai atasat si nici măcar nu ți-ai dat voie sa recunoști asta fata de tine.
Draga mea, încetează sa te mai minți. Încetează sa te mai protejezi, încetează sa iti mai faci rău. Make up your mind. Hotărăște-te ce vrei sa faci cu viata ta înainte sa o distrugi de tot. Pana atunci, eu voi fi aici sa te susțin.
luni, 14 august 2017
Singura si fericita
E bine sa fii singura. Ți-am povestit ultima oară de capcana singurătății. Cam asa e treaba: te hotărăști sa fii singura, iti spui ca ai nevoie de asta, te chinui puțin, urli, plângi, podeaua din baie devine prietenul tău cel mai bun. O sa te trezești intr-o seara conducând spre casa si o sa realizezi ca nu mai vezi drumul pentru ca ti s-au umplut ochii de lacrimi.
Ai petrecut aseară cu prietenii tai, astăzi ai stat cu ei, ați ras si ați povestit. Dar fiecare a plecat la el acasă si tu ți-ai dat seama ca nu te așteaptă nimeni. Si e ok, pentru ca te-ai obișnuit cu asta. Pana la urma, e ceea ce ți-ai dorit. Ai tânjit atat de mult timp sa fii singura, încât nici măcar nu ai voie sa te plângi. Si iti place, in cea mai mare parte a timpului. Dar nu in seara asta. In seara asta ți-ai fi dorit sa te țină cineva in brațe. Nu stii de ce, pentru ca nu vrei sa ai o relație. Te bucuri de libertate, ești mulțumită ca poti ieși cand vrei tu si cu cine vrei tu fără sa faci rău nimănui, dar parca tot n-ai dormi singura.
Termini de plâns, ajungi acasă, mai plângi puțin si te bagi in pat. Dimineața o sa o iei de la capăt. O sa fii iarăși fericita ca ești singura si o sa iti amintești ce frumoasa e viata ta.
Ei, asta e capcana. Ai stat singura suficient de mult timp încât sa nu mai ai răbdare sa o iei de la capăt. E greu sa începi o relație si stii bine. Nu toți oamenii pe care o sa ii cunosti sunt asa cum te aștepți tu sa fie. Nu iti dai voie sa te atașezi de nimeni si nu lași pe nimeni sa se apropie prea mult de tine. Fără sentimente zici, e mai simplu asa. Relațiile sunt complicate si tu nu vrei asa ceva in viata ta. Vrei sa te bucuri de tot ce presupune o relație, dar fără nicio obligație. Stii ca o relație adevarata nu se construiește intr-o zi si tu chiar nu mai ai răbdare. Vrei acum, asa ca faci compromisuri. Renunți la sentimente, spui ca asa nu poate sa te atingă nimic si pleci mai departe. Si iti place. Iti place al naibii de mult. Dar in seara asta... in seara asta vrei sa te țină cineva in brațe si nu e nimeni acolo. Ești sigura ca tot nu vrei o relație?
Ai petrecut aseară cu prietenii tai, astăzi ai stat cu ei, ați ras si ați povestit. Dar fiecare a plecat la el acasă si tu ți-ai dat seama ca nu te așteaptă nimeni. Si e ok, pentru ca te-ai obișnuit cu asta. Pana la urma, e ceea ce ți-ai dorit. Ai tânjit atat de mult timp sa fii singura, încât nici măcar nu ai voie sa te plângi. Si iti place, in cea mai mare parte a timpului. Dar nu in seara asta. In seara asta ți-ai fi dorit sa te țină cineva in brațe. Nu stii de ce, pentru ca nu vrei sa ai o relație. Te bucuri de libertate, ești mulțumită ca poti ieși cand vrei tu si cu cine vrei tu fără sa faci rău nimănui, dar parca tot n-ai dormi singura.
Termini de plâns, ajungi acasă, mai plângi puțin si te bagi in pat. Dimineața o sa o iei de la capăt. O sa fii iarăși fericita ca ești singura si o sa iti amintești ce frumoasa e viata ta.
Ei, asta e capcana. Ai stat singura suficient de mult timp încât sa nu mai ai răbdare sa o iei de la capăt. E greu sa începi o relație si stii bine. Nu toți oamenii pe care o sa ii cunosti sunt asa cum te aștepți tu sa fie. Nu iti dai voie sa te atașezi de nimeni si nu lași pe nimeni sa se apropie prea mult de tine. Fără sentimente zici, e mai simplu asa. Relațiile sunt complicate si tu nu vrei asa ceva in viata ta. Vrei sa te bucuri de tot ce presupune o relație, dar fără nicio obligație. Stii ca o relație adevarata nu se construiește intr-o zi si tu chiar nu mai ai răbdare. Vrei acum, asa ca faci compromisuri. Renunți la sentimente, spui ca asa nu poate sa te atingă nimic si pleci mai departe. Si iti place. Iti place al naibii de mult. Dar in seara asta... in seara asta vrei sa te țină cineva in brațe si nu e nimeni acolo. Ești sigura ca tot nu vrei o relație?
Abonați-vă la:
Postări (Atom)