Uite ca mai e putin si incepe scoala. Incepe ultimul an de scoala. Imi amintesc si acum ca de pe vremea cand eram o jumatate de om si paseam intaia oara pragul scolii ce avea sa-mi gazduiasca gandurile 8 ani la rand, imi doream sa fiu cea mai mare din scoala, sa fiu in clasa a 8-a, ca de, mi se pare ca cei mari sunt foarte “smecheri” pentru ca ne tratau oribil.
Acum, ca am ajuns in clasa a 8-a, ma gandesc cu groaza ca va trece atat de repede… Poate ca nu am realizat de la inceput, dar am cei mai buni colegi. Nici daca as fi putut sa-i aleg, nu as fi facut-o la fel de bine cum a facut-o soarta. Am trait 7 ani zi de zi in aceeasi clasa si am fost uniti. Poate singurul lucru bun care mi s-a intampalt mie in primii 4 ani de scoala. Femeie aceea ne-a unit. Stateam si ma gandeam cum a trebuit sa cresc, sa ma maturizez, sa ma schimb radical ca ceilalti sa ma accepte. Dar nu, ei nu. Colegii mei m-au acceptat cu bune si rele, si, intre noi fie vorba, au fost mai multe rele la mine. Dar m-au primit cu bratele deschise si m-au ajutat cand am avut nevoie. Pentru ei nu a contat cum aratam, ca eram machiata, coafata, bine imbracata, sau nu. M-au sustinut mereu, in fata profesorilor, in fata tuturor.
Chiar daca au fost nenumarate intelegeri, s-au format bisericute si tot tacamul, cand era o problema, eram impreuna si ma mandresc din toata inima ca-mi sunt colegi.
Sper din suflet ca peste ani sa ne revedem si sa ne amintim cu placere boacanele copilariei. Va iubesc enorm si va voi iubi mereu !
