Despre dragoste si alte porcării

Sunt într-un moment de cotitura al vieții mele. Nu mai stiu ce simt, nu mai stiu ce vreau sa simt. Eu sunt rațională, eu nu simt. Eu aleg oamenii de lângă mine dupa considerente raționale. Eu nu ma bazez pe sentimente. Eu sunt cucerita de mintea omului de lângă mine, trebuie sa ma intrige. Eu nu ma îndrăgostesc cu inima, eu ma îndrăgostesc cu creierul. Si, oricât de drăguț ar suna asta, nu e un mod real de îndrăgostit.
Am fost intr-o relație de cand am aflat ce înseamnă una. Am avut primul "iubit" cand aveam 12 ani si de atunci n-am mai fost singura. Tot timpul am vorbit cu cineva, tot timpul am ieșit cu cineva. Am avut o relație de doi ani jumate si, la o luna dupa ce am terminat-o, am intrat intr-o alta relație care a durat 3 ani jumate. Si nici măcar in luna aia n-am fost singura singura, tot aveam pe cineva cumva.
Ei bine, acum sunt singura. Sunt, in sfârșit, singura. Vorbește lumea ca nu poti avea o relație serioasă, adevarata, pana nu înveți sa fii singur, tu cu tine, sa te accepți si sa  înveți sa te descurci singur. Oricât de aiurea ar suna asta, se pare ca am fost singura mai mult decât credeam. Am rămas singura intr-o dimineața. M-am speriat, nu știam ce presupune asta. Si apoi m-am trezit si mi-am dat seama ca totul e la fel. Am ajuns într-un stadiu in care imi sunt suficientă mie. Eu n-am nevoie de nimic. Pot sa ma descurc cu orice, in orice situație. Am lângă mine oameni pe care ma pot baza, oameni pe care ii pot ruga oricând sa ma ajute si stiu ca o vor face. Așadar, eu n-am nevoie de siguranța pe care ți-o oferă o relație, un bărbat... Si atunci, de ce am nevoie de un bărbat? Să-mi ofere dragoste? Dragostea nu tine de foame, nu ma încălzește cu nimic. Ce sa fac cu dragostea? Ma iubesc eu, nu e suficient?
Astăzi mi s-a spus ca eu am nevoie de un bărbat care sa ma ignore, dupa care sa alerg. Nu cred ca am nevoie de un bărbat care sa ma ignore, dar, totuși, e o urma de adevăr acolo. Cred ca singurul lucru de care am nevoie de la un bărbat e sa ma facă sa simt ceva. Vreau sa ma îndrăgostesc, oh, vreau atat de tare sa ma îndrăgostesc. Dar eu sunt rațională, eu nu pot sa ma îndrăgostesc. Eu n-am nevoie de un bărbat care sa ma iubească, eu nu visez la un bărbat care sa vadă soarele cum răsare si apune in ochii mei. Sunt nasoala, dar nu ma încălzește cu nimic. Eu vreau sa iubesc. Vreau sa ma facă să-l iubesc, vreau sa ma îndrăgostesc, vreau sa simt ca iubesc, vreau fluturi in stomac. Vreau sa nu ma lase să-mi treacă niciodată, vreau sa rad si sa plâng, vreau sa ma bucur si sa sufăr, vreau sa înnebunesc si sa nu-mi mai revin. Vreau sa simt. Dar eu, eu sunt rațională...

Cum sa devii tocilar

In vara asta trebuia sa imi fac practica pentru facultate. Am trimis zeci de cv-uri, am fost la muuulte teste si interviuri. Unii m-au refuzat, pe altii i-am refuzat eu. Si, cand in sfarsit gasisem ceva ce sa imi convina, hop!, primesc un telefon. Ma cheama la test. Bun, ma duc, n-am nimic de pierdut, zic. Trece testul, eu, convinsa ca nu trec, confirm in partea cealalta. Si, cand ma linistisem, ce sa vezi?, ma cheama la interviu. Aici era pentru primavara, eu acceptasem ceva pentru vara,asa ca hotarasc sa ma duc, sa vad despre ce-i vorba. Ajung, dau interviul, ma suna a doua zi si imi spun ca de marti incep. Si cam asa s-a schimbat viata mea. Mi-am dorit mult sa-mi fac practica pe bune, pentru ca eram intr-un punct in care nu prea stiam in ce directie se indreapta viata mea, ce vreau sa fac dupa ce termin facultatea si asa mai departe. Si cele 5 saptamani de internship au fost tot ce aveam nevoie. Inainte de asta, nu am crezut ca pot fi atat de tocilara incat sa ma bag seara in pat si abia sa astept sa vina dimineata ca sa merg la lucru. Dupa JSU, nu credeam ca doua saptamani imi mai pot fi de ajuns sa ma atasez de oameni. Mi-a luat mai bine de un an sa incep sa vorbesc cu colegii mei de grupa, asa ca nu aveam asteptari. Credeam ca o sa merg acolo, o sa ma puna sa fac niste chestii super simple si super plictisitoare, o sa le fac numai pentru ca asa trebuie si o sa fiu nerabdatoare sa plec acasa. Dar stiti vorba aia cu viata bate filmu'. M-am trezit intr-o dimineata ca-mi lipseste sa ma astepte colegul meu cu cafeaua dimineata, imi lipsesc tipetele colegei, imi lipseste "what the fuck"-ul celuilalt coleg. Imi lipseste sa urlu pe Skype ca am nevoie de ajutor pentru ca nu imi iese nu stiu ce chestie, imi lipseste sa-mi plece colegul si sa ii acaparez laptop-ul, sa sar de pe un scaun pe altul si sa injur pana nu mai pot ca am o eroare si nu stiu de ce. Imi lipseste sa ajung dimineata devreme si sa iau cate sucuri fara acid imi incap in mana, pentru ca mai tarziu nu o sa mai gasesc. Imi lipseste sa ajung la lucru cu cateva pungi pline cu mancare pe care sa le termin in prima jumatate de ora si apoi sa mor de foame, imi lipseste sa alerg intre facultate si firma. Imi lipseste sa-mi bag castile in urechi si sa-mi dau muzica la maxim pentru ca Ana a facut aplicatia sa arate dragut si ma cheama sa vad si mie nu imi pasa. Imi lipseste sa ne certe Ana ca nu suntem in stare sa punem un buton in mijlocul paginii, imi lipseste sa tipe la noi inainte de demo ca tuturor o sa le pese numai de cum arata si nimeni nu da doi bani pe codul nostru daca nu arata dragut si ca nimeni nu intelege cat de important e sa arate bine. Imi lipseste sa ne intelegem telepatic despre momentul potrivit de iesit la tigara, imi lipseste sa chemam mentorii sa ne ajute si ei sa ne spuna sa o luam o pauza inainte de toate. Imi lipseste sa ma enervez pe aplicatie, sa trantesc mouse-ul si sa fug afara. Dar cel mai mult imi lispeste sentimentul de implinire pe care il simteam cand lucrurile incepeau sa se miste. Nu credeam ca o sa imi lipseasca ceva. M-am trezit intr-o dimineata si mi-am dat seama ca deja mi-e dor. Am avut azi doua examene si am terminat pe la 2 jumate. Nu stiam ce sa fac, voiam sa ma duc la lucru. Am realizat in timpul asta ca imi place ce fac, imi place pe bune. Stiu acum ce vreau sa fac cu viata mea. Si stiu ca fara oamenii care au fost langa mine in tot timpul asta, nu as mai fi fost la fel de hotarata. Si pentru asta, daca veti citi asta, va multumesc! :)