De ce oamenii se pot schimba atat de tare…atat de repede? Si de ce pe noi, cei din jur, ne doare atat de tare schimbarea lor? De ce nu putem fi indiferenti? De ce nu pot ei sa se schimbe in bine si nu in rau, asa cum a facut el? De ce? Pur si simplu…DE CE?
Atatea intrebari fara raspuns. Atatea goluri ce ma fac sa sufar. Atatea goluri din cauza carora am pierdut atatea nopti. Si tot nu am gasit raspunsul. M-am refugiat in plans, acolo in patul meu, pe perna mea, cu mp3-ul in urechi si cu servetelele in mana. Nu mai pot scapa nici noaptea. A devenit o obsesie pentru mine aceasta suferinta. Ceea ce-mi cauzeaza durere in timpul zilei imi apare si noaptea in vis. E greu. Atat de greu…
Imi doresc ca totul sa revina la normal. Dar nu se mai poate. Amandoi am gresit. Amandoi ne-am schimbat. Si totusi schimbarea mea nu a cauzat durere, in schimb a lui da. Si a ajuns sa spuna anumite lucruri doar pentru a-mi face rau. In continuare incerc sa gasesc raspunsul intrebarii DE CE S-A SCHIMBAt. Si nu pot. Nu-l gasesc oricat l-as cauta. Stau si acum, cu lacrimi in ochi, si-mi amintesc cat de frumoasa era prietenia noastra. Pentru ce ne-am complicat viata? Nu era mai bine daca ramaneam prieteni, asa cum eram la inceput? Acum nimic nu se mai poate schimba. Raul a fost facut si oricat am incerca, nu vom mai fi cum eram la inceput. Era prietenul meu si toata scoala stia asta. Toti colegii il stiau ca prietenul meu. Toti se asteptau la acea complicatie pe care eu nu stiam daca mi-o doream sau nu. Si complicatia a aparut. Si vietile noastre s-au schimbat. Ne-am despartit. Si totusi ne-am impacat pentru ca il iubeam. Acum, sentimentele au apus si a ramas doar o relatie racita de toate cate s-au intamplat…
