Iubirea mea e la masculin

Astazi ma despart de tine. Nu-mi pune prea multe intrebari, pentru ca nu am prea multe raspunsuri. Si cele pe care le am... nu or sa iti placa. Nu stiu de ce ma despart de tine. Poate pentru ca, dupa tot timpul in care am fost impreuna, nu stiu daca te-am iubit. Dupa tot timpul in care am fost impreuna, tot nu stiu ce e iubirea. Daca ceea ce am avut noi e iubire, atunci prefer sa raman singura toata viata mea...
Dar inca am speranta. Inca am speranta ca intr-o zi ploaioasa, cand imi voi fi pierdut speranta, voi iesi din casa. Voi avea cizmele pline de noroi. Vor fi atat de pline de noroi incat voi ramane blocata pe loc. Vor fi atat de pline de noroi, incat nu voi mai putea sa-mi ridic piciorul ca sa fac vreun pas. Ma voi uita disperata in jurul meu si voi continua sa incerc. Ma voi opri, voi plange, voi rade si o voi lua de la capat. Vor fi atat de pline de noroi incat voi incerca sa imi ridic piciorul cu mainile si tot nu voi reusi.
Afara va fi intuneric si frig. Si de dupa un colt, de dupa coltul acela intunecat pe care il vad in fiecare zi, dar pe care niciodata nu l-am remarcat, sau poate de dupa coltul de vizavi, pe care atunci il voi vedea pentru prima oara, va iesi iubirea. Si nu va veni curata si luminoasa, calare pe un cal alb. Va avea hainele ude. Va avea hainele atat de ude incat i se vor lipi de piele. I se vor lipi atat de tare incat voi putea sa ii vad toate ranile. Si va avea multe, multe, atat de multe incat voi crede ca este o singura cicatrice imensa. Si va avea parul ravasit. Va avea cearcane si 3 fire albe in barba. Va avea ghetele murdare de noroi pana la jumatate. Aproape la fel de murdare ca ale mele. Ma va vedea cum ma chinui sa ies din noroi si va veni catre mine. Va incepe sa rada si-mi va da mana. Imi va da mana si va incerca sa ma traga afara din noroi. Si eu o sa fac un pas. Si iubirea o sa ramana acum blocata in noroi. Si eu imi voi pune toata forta, toata energia si toata daruirea si o voi trage afara. Va face un pas. Eu ma voi bloca din nou. Ma va scoate iarasi si voi reusi sa fac doi pasi. Apoi iubirea va face 3. Eu voi face 4. Vom merge asa pana cand o sa iesim de tot din noroi. Vom merge asa pana se va lumina afara. Vom merge asa pana se va opri ploaia. Vom merge asa pana se va incalzi si noroiul se va usca. Si apoi, cand o sa ajungem pe uscat, vom merge fericiti pana cand vom da din nou de noroi. Si apoi iar o sa ne scoatem unul pe altul din noroi. Si iar vom iesi la lumina.
Iubirea mea e la masculin. Iubirea mea e la masculin pentru ca iubirea mea nu e un sentiment. Iubirea mea e un om. Si asa arata iubirea mea. Nu e nimic roz. Sunt doi oameni care se lupta sa se scoata unul pe altul la lumina. Sunt doi oameni plini de cicatrici, blocati in noroi, uzi si murdari. Si, iubitule, oamenii acestia nu suntem noi...