Singura?

Si tu? De ce ești trista acum? Ai avut exact ce ți-ai dorit. Nu-mi
spune ca nu te așteptai sa se termine, pentru ca nu o sa te cred. Stii bine ca lucrurile trebuie sa aibă o finalitate, e unul din lucrurile dupa care te ghidezi in viata. Toate lucrurile duc undeva. Si acolo unde a vrut el, tu n-ai acceptat sa ducă. Era normal sa se termine si o stii si tu prea bine.
Si acum, ca s-a terminat, ai timp berechet sa-ti analizezi viata. Ai mai facut o data asa si tot nu te-ai potolit. Ai mai avut lângă tine un om dispus sa se implice si l-ai speriat, apoi l-ai lăsat sa plece. Te legi mereu de ceilalți ca nu spun ce simt. Dar tu oare spui? De ce ii minți mereu, de ce te minți pe tine? Cum poti fi atat de naiva sa crezi ca nu te atașezi de un om cu care vorbești zi de zi? Iti umpli capul cu prostii, ca tu n-ai nevoie de dragoste, ca pe tine nu te ajuta cu nimic daca oamenii țin sau nu la tine. Cum poti sa spui asa ceva? Cum poti sa crezi asa ceva? Suntem oameni. Toți avem nevoie de dragoste.
Tu crezi ca ești puternica si ești smechera si n-ai nevoie de nimeni in viata ta, vrei doar sa ai cui să ii scrii si sa te țină cineva in brate ocazional. Si atunci, de ce iti e dor? Poti oricând sa găsești pe altcineva. Dar nu. Tu stai. De ce stai daca tot ce contează e sa fie cineva si nu contează cine e acel cineva?
Vezi ca te minți? Si totuși, nici măcar acum, in al 12-lea ceas, tu tot nu vrei o relație. Stii ca de asta ai nevoie, dar tot iti e frica. Si stai ca proasta si plângi si urli ca nu stii ce sa faci cu viata ta. E greu sa iei decizia asta. E greu sa alegi sa nu mai fii singura, asa-i? Eu te-am avertizat, dar cine sa ma asculte? Le-ai găsit la toți defecte, i-ai obligat să-ți greșească suficient de tare încât să-ți spui ca nu poti trece peste asta si nu poti sa te implici fata de un asemenea om. Ai fost atat de egoista in tot timpul asta, încât nici tie nu iti vine sa crezi. Ți-ai bătut joc de oameni, pentru ca pur si simplu nu poti renunța la jocul asta. Pur si simplu nu poti sa renunți la comoditatea pe care ți-o oferă singuratatea. Iti cauti atâtea scuze, inventezi argumente si le lustruiești pana începi sa crezi in ele.
Stii ce, ai căzut in capcana. Si ești căzută atat de adânc, încât nimeni nu te poate scoate de acolo. Ai crezut ca daca pentru tine e suficient atat cat dai, pentru toată lumea e. Dar, vezi tu, nu toată lumea e la fel de speriata ca tine. Ai crezut ca daca tu nu vei pleca, nici ei nu o vor face. Dar tu, daca erai in locul lor, ai fi stat? Si acum, ca știm amândouă răspunsul, te mai întreb o data. De ce iti e dor?