Singura. Fericita?

Te-am mințit aseară. De fapt, nu te-am mințit, doar ca nu ți-am spus tot. Nu ți-am spus ca in tot timpul asta in care tu pretinzi ca ești singura si fericita, exista cineva. Tot timpul o sa existe cineva, pentru ca oamenii pur si simplu nu-s făcuți sa fie singuri.
O sa existe cineva cu care o sa vorbești, cineva cu care iti vei pierde nopțile povestind, cineva care să fie primul om căruia vrei să ii spui cand ti se intampla ceva. O sa existe mereu cineva care sa se atașeze de tine, dar tu o sa fii prea speriata si nu o sa iti dai voie sa te implici emoțional prea mult. Sau, cel puțin, asta vei crede. Si o sa încerci sa profiți in continuare de singuratatea ta. Ii vei explica cum stau lucrurile, ii vei spune ca tu nu ești pregătită sa ai o relație adevarata si ca iti plac lucrurile exact asa cum sunt. Si el o sa accepte, sau poate nu. Vei vorbi si cu alți oameni, vei ieși cu alți oameni. Pana la urma, n-ai nicio obligație fata de nimeni si iti permiți. Dar seara, cand mergi acasă, te vei simți vinovata. Rațional, stii ca nu ai niciun motiv sa te simți asa, dar parca ceva te tine, te oprește. Încerci sa te convingi ca nu faci nimic greșit, dar tot simți nevoia sa ii spui ce ai facut. Si te abții, nu spui nimic, pana cand, intr-o dimineața, dupa ce răsare soarele si tu nu mai ești rațională, dai tot afara. Ii povestești tot si apoi regreți, pentru ca el nu are cum sa înțeleagă ce e in mintea ta si ce lupte se dau acolo in fiecare secunda.
Iti spui ca ai facut asta ca sa nu se atașeze, ca sa înțeleagă ca ce aveți voi nu e nimic serios, e doar o joaca de copii. Si pare ca lucrurile merg bine. El vrea mai mult, tu ii explici ca nu poti, el accepta si mergeți mai departe ca si cum nimic nu s-ar fi întâmplat.
Si totul pare roz. Pana cand, intr-o seara, el hotărăște ca locul lui nu e acolo. Si tu nu înțelegi ce se intampla. Ai luat totul for granted, te așteptai sa fie acolo oricând ai nevoie. Dar, vezi tu, asta înseamnă o relație si tu i-ai explicat in nenumărate rânduri ca nu asta e ceea ce iti dorești. Te enervezi, spui ca tu n-ai face niciodată asa ceva. Dar oare asa e?
Pana la urma, draga mea, tu ce iti dorești? Iti era frica sa nu se atașeze prea tare de tine si sa nu il doară. Acum, ca a plecat, oare nu te atașaseși si tu de el? Oare chiar iti lipsește doar pentru ca nu mai ai cui sa ii dai mesaje cand te trezești?
Trebuie sa iti faci ordine in gânduri. Nu mai poti continua asa. Nu mai poti sa iti bati joc de oameni. Nu mai ai voie sa te apropii de nimeni pana cand nu te hotărăști ce faci cu viata ta. Nu e corect fata de nimeni sa iti suporte tie toanele. Nu e corect sa te apropii de oameni, sa te porți ca si cum ai avea o relație, dar sa te ascunzi, sa te minți ca nu e nimic real. Nu mai ai voie sa le dai altceva de înțeles oamenilor de lângă tine. Nu mai ai voie sa ii lași sa se apropie si apoi sa ii obligi sa se îndepărteze. Nu e corect, nici fata de tine, nici fata de ei. Trebuie sa iei o decizie. Nu poti lasa teama ta de a o lua de la capăt, bucuria ta de a fi singura sa facă rău altor oameni. E suficient ca iti fac tie rău. Pentru ca acum, acum cand ești singura de-a binelea, in loc sa fii fericita, te gândești ca ai greșit si ca le-ai facut rău altora. Gândește-te, înainte de toate, ca ți-ai facut rău tie. Gandeste-te ca acum tie iti e rău, pentru ca oricât de leoaica ai fi, tot te-ai atasat si nici măcar nu ți-ai dat voie sa recunoști asta fata de tine.
Draga mea, încetează sa te mai minți. Încetează sa te mai protejezi, încetează sa iti mai faci rău. Make up your mind. Hotărăște-te ce vrei sa faci cu viata ta înainte sa o distrugi de tot. Pana atunci, eu voi fi aici sa te susțin.