Sufletul, o mare de cuvinte

Si sufletul meu moare
Daca-i dai uitare
Tu l-ai aprins,
Tu l-ai si stins
Acum e gol
Ca un fluture ucis in zbor…
Nu mai poate canta
Tu i-ai luat cu tine vocea
I-ai luat bucuria de-a trai
Si i-ai daruit in schimb dorinta de-a muri.
Nu mai poate suporta durerea,
Isi doreste acum tacerea
Unei nopti de toamna uitate
Ca si toate suferintele in spate carate.
Ai ucis un suflet fericit,
Ai lasat in urma unul nimicit
De toate minciunile ce candva le-ai spus
Iar el, cu naivitate, nu le-a luat in ras.
Un suflet uitat,
De langa tine alungat
Ce acum viata nu si-o mai doreste
Caci doar pe tine te iubeste…