Ha ha.

De ce imi curg lacrimile si acum? Imi poate spune cineva? Nu! Nimeni nu stie. Nimeni nu stie ce e acum in sufletul meu. Nimeni nu stie ca am sufletul gol. Nimeni nu isi da seama cat doare. Nimeni nu stie ca si noapte, in vis, plang. Nimeni nu stie ca sunt pierduta intr-o lumea mult prea rea. Nimeni nu stie cat sunt de slaba si cat ma poate afecta realitatea. Nimeni nu stie cat am plans si cat inca mai plang din cauza ei.

De ce mereu tot eu ajung sa sufar? De ce pe ele mereu le doare in cur? De ce mereu imi recapat credinta in ele in doar cateva secunde si sunt dispusa sa fac orice sa le ajut, cand m-au dezamagit de-atatea ori? De ce mereu ma pierd o data cu increderea in ele? De ce imi fac atata rau? De ce nu sunt capabile sa iubeasca cu adevarat pe cineva? De ce le-am considerat prietenele mele?

Este numai vina mea. Este numai vina mea ca sunt naiva. Este numai vina mea ca inca cred ca oamenii pot fi buni. Este numai vina mea ca ma daruiesc cu toata fiinta mea. Este numai vina mea…

Imi vreau viata perfecta inapoi!